Cu timpul insa, am schimbat putin obiectivul. Cand am vazut ca nu mor daca alerg in parc la antrenamente 10 km (nu mai alergasem 10 km in ultimii 20 de ani), apoi 15 km, si apoi chiar 20 de km, am zis... ce-ar fi sa alerg un semimaraton? Asa ca am continuat sa ma antrenez, sa alerg dimineata la 7, sau seara la 9, in weekenduri sau in zilele de lucru.
In dimineata concursului, ploua torential, nu-ti venea sa dai nici un caine afara... Dar ar fi fost culmea sa renunt, din cauza unei ploi amarate. Asa ca m-am echipat si am plecat la lupta.Atmosfera la locul de start era super, muzica, voie buna, oameni prietenosi, organizare perfecta. 650 de oameni urmau sa alerge in cursa din Romania, concomitent cu alti 35.000 de oameni din alte tari ale lumii. Ploaia s-a oprit si ne-a ocolit pe tot parcursul alergarii.Cum nu mai participasem la niciun concurs de atletism, am plecat din ultimul grup, dar pe care l-am depasit rapid, pana la ieeirea din Bucuresti. Am fost impresionat de excelenta organizare a concursului. Din 5 in 5 km au fost puncte de alimentare unde voluntarii iti ofereau apa, banane, bauturi energizante. Drumul a fost blocat in totalitate pentru concurs. Iar oamenii din comune si sate ieseau la marginea drumului pentru a ne incuraja. M-am simtit ca un sportiv profesionist si m-am bucurat sa "bat cuba" cu fiecare copilas care imi intindea mana.
 |
| Cu Tomi Coconea, omul care alearga sute de km fara sa oboseasca |
Momentul critic pentru mine a fost la km 18 cand m-a apucat o crampa la gamba stanga de am zis ca ma opresc. Am continuat totusi sa alerg schiopatat, si dupa vreo 10 minute crampa m-a lasat. Eram bucuros ca incet incet ma apropiam de obiectivul meu - 21 km. Mi-am dat seama ca voi depasi obiectivul pentru ca aveam un ritm de 5'09"/km, adica cu vreo 10 secunde mai bine decat in antrenamente. Cand am ajuns la borna 21 chiar am vrut sa ma opresc sa fac un selfie cu borna, dar m-am gandit ca daca ma opresc, ma iau crampele si nu mai plec, asa ca am continuat.
Masina de finish m-a prins cand parcusesem 23,59 km, un record pentru mine. Cred ca am mai alergat o data 24 km, la 18 ani cand eram in cantonament la Tusnad, cu Locomotiva. Dar asta a fost in alt secol.
Am continuat sa merg alaturi de baiatul din fata mea pana la punctul de alimentare de la km 25, de unde ne-a preluat autocarul, alaturi de alti alergatori preluati mai din fata.
Pentru mine a fost o cursa tare frumoasa, o experienta deosebita. Mi-a placut conceptul de cursa globala si ideea de caritate a evenimentului. Am alergat pentru cei care nu pot (George Balta, Viorel Spivac), in speranta ca Wings for Life va gasi la un moment dat un remediu de vindecare a afectiunilor maduvei spinarii.
Multumesc organizatorilor, voluntarilor, fotografilor si tuturor alergatorilor. A fost o dupa-amiaza tare reusita!
-
23,59
km in 2h 02’13”
-
Locul
79 din 660 participanti in Romania
-
Locul
17 la categoria +40 ani in Romania
-
6
femei au fost in fata mea
-
2
femei mai in varsta au fost in fata mea (28,94 km si 24,06 km)
-
Locul
4.649 mondial din 35.397.
- Exact aceeasi distanta, 23,59 km, a mai fost parcursa, in celelalte curse din lume, de inca 4: un neamt de 30
ani, un slovak de 18 ani, o olandeza de 25 ani si o austriaca de 25 ani.
-
Daca
as fi alergat la cursa din Austria, (care a dat castigatorul mondial, un
etiopian), as fi fost pe locul 774 din 4.565. In Austria au fost 1340 de oameni
care au alergat mai mult de 20 km
Castigatorul WFL
Romania, Eugen Sorop, 58,86 km, a fost locul 20 mondial.
Campionii WFL
mondial: etiopianul Ketema, 78,58 km (masculin), norvegiana Elise Molvik 18
ani, 54,79 km (feminin)
Au fost la nivel
mondial 9 alergatori (6 barbati si 3 femei) la cat +80 ani, cel mai bun a fost
un sloven 14,54 km.
Un sud-african la
categoria +75 de ani a alergat 26,05 km
 |
| Selfie cu Catcher Car in momentul in care ma prinde |
