Pe bicla!

Pe bicicleta te simti mai liber decat in masina. In Bucuresti, orasul aglomerat pana la refuz, ajungi mai repede cu bicla decat cu masina, nu te enervezi in trafic, faci si miscare, esti mai in forma si ai un tonus psihic mai bun decat daca stai cu orele in masina, inaintand in pas de melc. Asa ca... give it a try!

Jepii Mari - Piatra Arsa - Stana Regala

Am profitat de vremea superba dintr-un weekend de inceput de noiembrie si am plecat cu Cristi si Razvan pe munte in Bucegi. Ei venisera de vineri seara si au stat la Poiana Tapului, eu cu Anca am plecat sambata dimineata la 6:45 din Bucuresti si am avut un trafic excelent pana la Poiana Tapului.

Am hotarat sa mergem pe Valea Jepilor Mari pana la canton. Am urcat la Cascada Urlatoarea, si apoi dupa o scurtatura pieptisa, am intrat in traseul Jepilor.

Am mers in ritm destul de alert, daca tinem cont ca din Poiana Tapului pana la canton am facut 2 ore jumate. Asta cu doar 2 pauze scurte de apa si poze. Apropos, va recomand sa va luati apa la voi pe acest traseu ca nu gasiti pe parcurs. M-am mirat ca nu ne-am intalnit cu alti oameni pe drum, desi vremea era absolut superba.

Pana la jumatea Jepilor mergi prin padure de foioase si conifere, apoi iesi in golul alpin si poti vedea valea Prahovei in intreaga ei splendoare.
Sus, la canton, in afara de cateva poze si admirat privelistea nu prea ai ce sa faci, asa ca am pornit iar la drum.
Am trecut printre jnepeni, pe langa terenul de la Piatra Arsa, apoi am inceput coborarea spre Stana Regala. Coborarea incepe destul de abrupt, pe bolovani, apoi sunt multe curbe pe poteca din padure. La Stana Regala am ajuns cu sete mare in noi si ne-am dus glont sa bem o bere. A fost cea mai scumpa bere bauta de mine in Romania: 9 lei Becks-ul. Dar ce sa faci, dai si mai mult cand ti-e sete. Apoi am continuat coborarea spre Poiana Tapului - marcajul galben este cam sters si f. departat unul de altul. In conditii de ceata, cred ca e destul de greu de tinut drumul, mai ales ca poteca e acoperita de frunze. Una peste alta a fost o tura misto, nesperata poate pentru inceput de noiembrie.

Jepii Mari

Bucegi, Valea Cerbului - Omu - Padina

In ultimul weekend al verii 2010 am hotarat ca e cazul sa facem si noi o tura pe munte, in Bucegi. Asa ca am plecat vineri seara la Busteni, unde am dormit la  Montaniard.
Sambata dimineata ne-am pus rucsacii in spate si am plecat la drum: traseul ales: Valea Cerbului - Cabana Omu - Valea Obarsei - Cabana Padina.
Din cauza caldurii si a numeroaselor opriri - pauze de apa, poze, ciocolata, sandvisuri, sau pur si simplu pauze, drumul pana la Omu l-am facut in 7 ore. Dar a fost frumos, mai ales ca eu nu mai urcasem niciodata pe Valea Cerbului (doar am coborat o data). 

 Traseul e spectaculos mai ales in zona de gol alpin, dar daca e cald trebuie sa ai cel putin 2 l de apa la tine, pentru ca e un singur izvor jos in padure si aia e singura sursa de apa pana sus la Omu.

Ajunsi in sfarsit sus la 2505 m, ne-am schimbat tricourile ude, am baut un vin fiert (6 lei) si o apa plata (5 lei), am facut poze si am pornit din nou la drum. Era deja 6 seara si mai aveam inca cel putin 2 ore pana la Padina, riscam deci sa ne prinda intunericul pe drum, ceea ce nu era o idee prea buna. Valea Obarsei e insa destul de usoara, in afara de prima portiune care e mai abrupta, urmeaza apoi o coborare lina pana la Pestera. Pe traseu, mai multe surse de apa, izvoarele Ialomitei, bune si reci.
Ne-am cazat la cabana Diana (la vreo 500 m de Padina), unde camera e 50 lei. Acolo nu ai unde sa mananci, asa ca noi am mancat la Padina, unde se mananca f bine si destul de ieftin - pentru 20 lei primesti o masa copioasa dupa traseul obositor. Din pacate sambata seara a inceput sa ploua torential, ploaie care a continuat si a doua zi. Asa ca am renuntat la traseul de duminica - Pestera - Piatra Arsa - Jepii mari - Busteni si ne-am intors cu telecabina. Oricum eram rupti de oboseala din ziua precedenta.